Dreams from the closet

Federatia Organizatiilor Nonguvernamentale pentru Copil mi-a oferit ocazia sa particip la intalnirea de la Paris, Franta intre 20-15 Noiembrie 2009 cu ocazia implinirii a 20 de ani de la Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.
Am plecat de aici cu o oarecare ,vaga as spune eu, experienta in domeniul drepturilor copilului din partea Avocatului Elevului si am ajuns sa discut cu oameni ce se ocupa cu proiecte pentru copii de pe vremea cand eu nici nu respiram pe lumea asta. Pentru mai multe detalii in legatura cu ce s-a intamplat acolo din punct de vedere tehnic puteti consulta Raportul de activitate de AICI. Insa aceasta fiind blogul meu de suflet si nu unul rezultat in urma implicarii mele intr-un proiect am sa va povestesc cate ceva in maniera subiectiva.
Mi-a fost teribil de frica inainte sa plec pentru ca sunt o perfectionista asa cum stiu toti si nu ma simteam nici pe departe pregatita sa impresionez. Nici nu a fost nevoie de vreun efort din partea mea si orasul m-a coplesit. Am plecat din micul Paris cu carburant pe nas si dezamagire in haine si am aterizat dupa numai 3 ore in Marele Paris cu ceva mai mult carburant pe nas insa cu multa multa incantare in suflet si in ochi.

Acolo tot ce te inconjoara este facut sa te incante.. adica ce poti sa vrei mai mult decat cosuri de gunoi verzi??(appo la ei reciclarea chiar nu-i minciuna). Cel mai frumos in Paris este chiar Parisul, orasul , strazile, mancarea, cerul, cladirile.
Si acum imi tremura genunchii cand imi aduc aminte de prima data cand am vazut turnul Eiffel in departare, m-am simtit cel mai mic om din lume , cel mai neinsemnat vierme dar si cel mai norocos pamantean.Nu cred ca are rost sa mentionez cat de marete sunt Notre Dame, Sacre Coeur sau Saint Germain dar ceea ce nu este tocmai stiu si promovat este ca nu numai ele sunt de acea maretie coplesitoare, nu numai cele 10 sau 20 obiective turistice sunt cu adevarat uimitoare ci pur si simplu tot. Mergand pe strazi acolo te simti ca si cum ai merge pe Lipscani in continuu.. vitrinele sunt o adevarata expozitie de arta si lumina, magazinele sunt facute sa te atraga in toate modurile posibile, vizual , auditiv chiar si olfactiv.
Maretia nu este singura calitate a Parisului ci si eleganta. Chiar daca esti in trening sau papuci de casa in orasul asta te simti elegant. Nu stiu sa explic sentimentul de gratia pluteste in aer, cu toate ca francezii au moduri cat se poate de ciudate de a se imbraca. Am mentionat mai devreme ca strazile si cerul si cladirile sunt cu adevarat impresionante insa am "omis" intentionat sa precizez ca francezii ca oameni nu sunt deloc asa cum mi-i imaginam. Sa traiesti in Paris implica a trai intr-un oras multicultural. Pe strada gasesti africani, indieni, suedezi, americani, coreeni, australieni, spanioli etc. Ce mi-a placut la acesti oameni este faptul ca sunt liberi sa se exprime. La ei a te lauda ca ai haine de firma inseamna proasta crestere ( ceea ce mi se pare si normal) si oamenii se imbraca dupa felul cum isi doresc fara sa respecte anotimpul, trandurile sau dorintele celorlalti. Am vazut fete in rochii cu bretele in timp ce eu aveam palton pe mine si nimeni nu intorcea capul sa se uite stramb la ele.
Localurile pariziene sunt bestiale, majoritatea pastrand aerul de epoca, acompaniati de acordeon si vioara, pereti patinati si picturi sterse, articole de ziar ingalbenite expuse ca niste comori. In Paris cultura si traditia este bine conservata si respectata.
Cu toate minunatiile vazute si atmosfera ce aproape imi intrase prin piele ceva totusi a lipsit. Nu degeaba Paris-ul este orasul indragostitilor. Asa cum epocile trecute sunt conservate, locurile si aerul te invalui cu sentimentul de iubire. Poate si eleganta aceea ajuta dar si prezenta atator locuri in care ai putea sa stai cufundat in bratele iubitului/iubitei. Plimbarea cu vaporasul pe Sena nu este la fel cand esti singur, la fel si plimbarea in gradinile Louvre-ului sau cina intr-un restaurant din Cartierul Latin. Nimic nu este trait la maxim in Paris daca nu esti tinut de mana de persoana iubita.
Ma voi intoarce cu siguranta acolo dar sper ca nu singura.

Omul tine minte mereu ca va murit dar niciodata nu se gandeste ca traieste.
Omul cauta fericirea toata viata fara sa isi dea seama ca fericirea il trage de mana pana la moarte.
Omul este fiinta care omoara pentru a se elibera, a se razbuna sau pentru a iubi moartea. Adesea omul se indragosteste de moarte fara sa realizeze, mai ales atunci cand este cel mai fericit in viata se gandeste ca toate se vor sfarsi cu moartea. Nu greseste decat atunci cand se concentreaza enorm pe ideea mortii si uita esenta: sa treaca prin viata traind-o.
Omul nu se va simti niciodata implinit pentru ca Dumnezeu i-a dat o natura vaporoasa. Apa trece prin om, aerul, pamantul , focul, banii, puterea. Doua lucruri il pot umple in viata: iubirea si inteligenta.
Omul vrea libertate atunci cand ii lipseste iubirea si doreste iubirea pentru ca fara ea nu exista libertate.
Omul este asa o fiinta ciudata..poate Dumnezeu a gresit ceva la ea sau poate a conceput-o asa stramb intentionat ca sa invete singura din suruburile lipsa si grinzile putrede ale fiintei ei. Spune ca isi doreste exact ce nu-si doreste, omoara atunci cand vrea sa traiasca vesnic, iubeste cand pierde tot ce avea si traieste cand moare.
Omul nu poate fi decat rezultatul alegerilor lui si impulsurile constiintei dictate de soarta. La cat de malformat este omul de la origini tind sa cred ca Dumnezeu ar fi trebuit sa aloce mai mult de 7 zile creatiei..poate un brainstorming inainte nu ar fi stricat...deloc

I would love to hear your scream of pleasure in the night, while you are sleeping and dreaming of me, trembling of passion while thinking of the delight of kissing my lips. The pillow is my skin so touch it gently, you know I bruise easily, feel its tenderness and warmth 'cause that's all you can get now. My dear the flesh is cold now and rough 'cause it's been so much time since you possessed me. Every night I drop out my clothes without any pleasure, I fall on my knees just thinking and praying you will be here soon to protect me from myself. The mornings are pale and shallow without your kiss and the tea you know how to make the way I like. I put on my clothes like the time didn't pass and wash my face even if the yesterday mascara lies on my cheeks. The work passes hard as the days are flowing for some time. And the night comes again screaming for you, yelling because of the pain and passion inside that can't get free.. because you're not here. So my dear dream of my as many times as you can and kiss the leaves, kiss the air, kiss the light and wait for them to reach me, to make me feel loved. Think of me when you look at the moon because soon our love will no longer be a passionate dream .. I will be there and share every inch of my skin with you.


Yours, Ms. September

Dupa "marea" promovare a flashmob-ului ce se dorea a fi o activitate prin care tinerii sa demonstreze cu adevarat ca participa activ am realizat un lucru: in Romania nu se va face niciodata nimic cum trebuie si nu pentru ca ar fi vreo problema neaparat sus, la conducere, marea problema este la noi. Suntem educati sa facem lucruri numai daca primim ceva in schimb si sa ne cerem drepturile numai atunci cand ne sunt incalcate.
Poate in alta viata voluntariatul si dorinta de afirmare va fi mai putin meschina in tara asta ..cel putin asa sper.
In fine, activitatea a fost draguta din punctul meu de vedere dar putea fi EXCELENTA daca era organizata de cineva mai experimentat ca mine si daca s-ar fi facut in alta tara mai emancipata. In filmuletul de mai sus puteti urmari pe scurt cam ce am realizat, sustin astfel ca este o realizare sa fii voluntar si nu o pierdere de timp.
Pana data viitoare, nu sta deoparte, implica-te!

Halloween is here!! As we are used to for some time, we, the europeans but also the asian countries borrow customs from americans like our own customs are not enough. I bet you all know what halloween is and what it means but do you realise for real the purpose of this kind of holiday? First let's think a bit what do we need for trick or treat?:-? A costume, a bunch of ghost stories to tell for those who answer our knocking and of course we must decorate our houses to get into the holiday of the dead's spirit. All of this takes a lot of money..money that we and thousand of people around the world are spending for nothing. For celebrating what? Yes this is true.. we don't even know what this is all about..moreover people organise parties and invented cookies for halloween ( traditional candy apple), they have built roller coasters and park attractions with this theme for what exactly? Is halloween a holiday for people to celebrate or for the producers to get rich? Think twice and appreciate only what worths.

"Când am păşit întâia oară în şcoală m-am gândit doar că ce mi s-a spus este adevărat. Cu ochii mari si limpezi cercetam zidurile albe împodobite cu tablouri, căutam perfecţiunea pe care ai mei mi-au promis-o făcând acel prim pas.

Ce este şcoala? Instituţie menită să subjuge incultura şi să antreneze inteligenţa în spiritele elevilor? Oare este locul unde orice elev are temeri si dorinţe , aspiraţii si îndoieli, locul unde un copil este format sa ajunga un adult într-o lume democratică.

Vă dezamagesc, dragi cititori, căci scoala poate lua toate aceste forme insa nu pentru oricine. De-a lungul timpului am realizat ce imi lipsea mie pentru a fi cel putin ignorat dacă nu fericit în aceasta instituţie numita scoală: un buletin cu numele si fotografia mea pe el unde să scrie ca sunt cetăţean român. Faptul ca sunt diferit ma cataloghează drept nesatisfăcător din mai multe cauze.

Viciul suprem, banii. Învătământul obligatoriu este gratuit asa-i? Atunci de ce elevii din ciclul primar si gimnazial sunt obligati să cumpere caiete speciale si manuale alternative la aproape fiecare materie? De ce nu există manuale bune în şcoli şi cu ce drept ,mai nou, fiecare şcoala impune o uniforma proprie pe care nu toţi şi-o permit? O stratificare socială a existat din totdeauna şi este normal să existe. Dar dacă tot se doreşte o societate democratică de ce democraţia lipseşte chiar de la baza fundamentală a unui stat: învăţământul.

Nevoia superiorităţii. Notele si catalogul sunt o forma subtila de „şantaj legal” întălnită în fiecare unitate de învătământ. Evident profesorii obiectivi vor exista numai când robotii vor preda în şcoli şi totuşi de ce există atâtea diferenţe între copilul patronului si copilul muncitorului?"

Cu ocazia Saptamanii Nationale a Participarii Active a Tinerilor, Youth in Action Romania organizeaza un flash mob ce se doreste a fi cel mai mare la nivel national.
Ce este un flash mob? Flash mob este un grup mare de oameni care se aduna intr-un loc definit dinainte, fac o actiune scurta, dupa care se disperseaza rapid. Flash mob-ul este o actiune de masa, o modalitate de a te exprima de a transmite un mesaj.
Ce va presupune acest fash mob? Activitatea va dura in media 5 minute, pe data de 23.10.2009 in centrul oraselor din Romania. Fiecare participant va citi un mesaj catre factorii de decizie ai orasului respectiv, se vor semna pe fisele cu mesajensi le vor colecta intr-o urna numita "Eu vreau sa particip". Daca activitatea poate fi filmata cu atat mai bine. Vom reusi poate la finalul zilei sa colectam filmulete din toata tara in care tinerii isi sustin opinia si drepturile in fata factorilor de decizie din orasle lor.
Cum sa organizezi acest eveniment la tine in oras sau mai multe detalii poti obtine de la mine sau de la organizatorul general Vlad Dumitrescu( vlad.dumitrescu@anpcdefp.ro).
Nu sta deoparte! Prinde gustul participarii!

~Un eveniment marca TiA~

Trecerea anotimpurilor nu este deloc intamplatoare. Primavara compenseaza ce distruge iarna, vara ridica extazul la culmi diabolic de placute si toamna sterge picaturile de sare de pe obraji cu praf de frunze si ceata. Asa m-am trezit si eu in singurul loc unde as fi putut sa mai simt ca speranta nu ma ocoleste. Eram in parc, chiar langa lac integrata in patura frunzoasa, acoperita de maduva pamantului si a fagului de deasupra-mi. M-a trezit marginea taioasa a unei frunze ce se prelingea pe gatul meu si se impletea cu celelalte formand invelisul deloc dens de plante moarte. Fumul din jur ma apasa teribil pe umeri,pe solduri si pe incheieturile mainilor oprind orice incercare a mea de a ma ridica.Cu mainile amortite de durere tresar de o data si caut in disperarea mea tot ce aveam mai scump. Arcusul il aveam infipt in mana stanga si a ramas asa de intepenit incat era una cu mine. Cea care trebuia sa imi asculte suspinele in diminetile translucide din parc..cea care mereu a cautat un sprijin in sufletul meu taios la fel cum eu am cautat in ea alinare.. aceea care m-a iubit vibrand roua de sunete si a mintit speranta sa nu goneasca pe alte cai indepartate.. chiar ea.. nu era. Vioara. Durerea acumulata de umezeala din corp si vartejul launtric de ganduri hoinare nu au mai contat pana nu am regasit-o. Statea la fel ca mine invelita intr-un strat de ramasite ale naturii slabe..prea slabe sa reziste dezamagirii. Si ea si vioara mea la fel ca mine cantam un vals condus de timp. Eu dezamagita de mine, batrana frunza intristata de asprimea astrului si vioara..ea traieste ca intotdeauna in asentimentul meu, melacolica fiind de la origin ca si mine de altfel. Poate ele doua avea o mie de motive sa fie iertate pe lume pentru ca se opun naturii, pentru ca se opun cursului vietii dar eu, care am cunoscut lumea in aproape toate sensurile existentei .. eu n-am nicio scuza pentru ca am ales calea aceasta. Infig ochii in soare si il provoc pentru prima si ultima data. Cum el tradeaza natura eu voi raspica vazduhul in doua si voi imprastia furtuna din mine imbiband universul cu lacrimi tavalite in praf de frunze. Mi-am luat vioara atunci si cu arcusul infipt in mana am privit adanc cu satisfactie soarele flamand si am facut totul sa vibreze in jurul meu.. mai ales pe mine. Cadere...

Pentru cititorii mei fideli, cred ca v-ati dat seama ca tremur, transpir si tusesc noaptea in somn ca sa castig concursul antidrog la care tot particip de cativa ani si el se tot incapataneaza sa o ia spre alte orase. La Buzau s-a oprit numai cu locul secund si cu o diploma de participare. Eh.. nu va imaginati ca locul intai imi aduce mie vila in Snagov si o Honda in garaj..din potriva.. ma usuca de resurse de toate felurile .. defapt asta imi place. La scoala si in general in viata de zi cu zi simt ca nu muncesc la putere maxima, toti par sa se multumeasca cu mediocritatea si asta ma face tare nefericita. De aici se naste probabil dorinta ca macar atunci cand lucrez la un proiect sa am rezultate maxime si sa muncesc la maxim. Cu ajutorul Omului ca citeste in stele, am o noua idee de proiect pentru la anul. Si partea cea mai buna inca nu o stiti..dar promit ca va voi lasa de stire pe cat de curand posibil..in orice caz multe detalii nu pot sa va dau pentru ca ne mananca concurenta. Pana data viitoare.. va rog eu sa nu bagati nasul in faina ;)

Uneori nici multimea aceea de prieteni si colegi nu pot umple golul din tine .. golul pe care il lasa in urma orice urma de dragoste trecuta si pierduta sau golul pe care l-ai avut de cand te stii caci viata n-a fost asa draguta incat sa iti ofere cel mai bun gust din lume: gustul dragostei. Sau mai poate fi golul pe care ti-l lasa ura .. ura nascuta tot din dragoste.. dragoste neimpartasita..neimpartasita de cel care ar fi trebuit sa iti zambeasca exact cand toti te evita. Nimeni nu poate umple acel gol stii.. Ai incercat multe metode .. hehe poate prea multe. Ai cautat dragostea..poate prea mult. La fel de mult te-ai si judecat cand dupa toata truda ta ai ramas in final la fel cum erai la inceput: singur.
Ai facut cam tot ce putea face orice om pe lume.. cu exceptia unuia. N-ai facut ce am facut eu. Nu este nimic din ce crezi, nicio filozofie, niciun mister, nimic greu de atins. Fa exact ce n-ai facut pana acum: traieste. Nu cauta pentru ca ce ti se cuvine va veni, nu cere iubire nimanui doar pentru ca tu simti ca trebuie sa o dai acelei persoane..mai bine uraste-o .. ignor-o..orice numai nu cere. Si ultimul lucru pe care trebuie sa il faci sau cel putin.. ultimul lucru pe care eu l-am facut ca sa ajung in culmile fericirii ar fi sa speri. Sa speri e gratis!! Poate esti dezamagit de cat de scumpe au ajuns toate si cat de putine lucruri mai poti avea fara bani. Speranta e unul din ele. La fel si dragostea si visele.
Poti sa incerci metoda ta.. eu n-am metoda. Eu ma trezesc in fiecare dimineata implinita si multumita cu ce sunt si cu ce am si crede-ma n-a fost mereu asa.. n-a fost niciodata asa defapt. Crede-ma pe cuvant te iubesc daca ma urasti.